Gheorghe Barbu - Poezii crestine, marturii, predici, eseuri

Welcome to Gheorghe Barbu - Poezii crestine, marturii, predici, eseuri
Monday, October 20 2014 @ 11:43 PM BST

Email Article To a Friend View Printable Version

Voia Ta as vrea sa...pot

Tot ce trebuie sa fac,
Doamne, iata-ma socot,
si de-aci cu bunatate,
Tu-mi vei face ce nu pot.


Partea mea in sus pe cale
s-o fac demn si nestingher,
Iar atunci cand n-am putere,
da-mi-o, Tu, Isuse-Ti cer.

N-am putere, Doamne, stiu,
dar Te rog ca Tu sa-mi dai
Si-nvingand arid pustiu,
voi fi sus cu Tine-n Rai.

De Vrajmasu-n jurul meu
care umbla disperat,
Scapa-ma in ceasul greu
de cu zori pana-n serat.

Sunt nevrednic pe pamant -
biet nevolnic calator,
Dar doresc asa cum sunt,
Tu sa-mi fii Izbavitor.

Partea ce mi se cuvine
insistent prin mers amar,
Bucuros privind spreTine
voi primi prin Duhul, Har.

Zilnic stau si meditez,
asa slab cum ma...socot
Si cum des ma cercetez
da-mi, Tu, har mereu sa pot.
Email Article To a Friend View Printable Version

Doamne, Tu ai fost

Doamne, pana acum aici cu noi ai fost,
sa nu ne pierdem timpul degeaba, fara rost
Ai ingrijit de tineri, de cei mari, batrani si mici,
pentru a-l petrece bine si-ntelept, aici.

Pe unii i-ai trimis sa se-afunde-n ruga,
altora, le incingi, stergarul cel de ...sluga
Pe cand pe altii-i faci sa fie buna sare
peste tot in lume dand gustul in purtare...

Pe iubitii Tai, Isuse, Tu, nu ai sa-i mai lasi,
decat sa fie demni in Trupul Tau partasi,
Iar celor ne-mpliniti le daruiesti iubire
s-o practice cu zel, bogati in daruire

O, Isuse-al nostru, si cate-n noi Tu faci,
sa fim lumini in lume iubind pe cei saraci.
Ne dai mereu belsug ce-ntrece necesarul,
si cei din jur sa vada risipindu-Ti, harul...

Si cate ne mai dai s-avem aici izbanda
sa respingem raul ce sta mereu la...panda.
La unul pui blandete, pe altu'l faci strajer,
sa-ndrume cu tandrete pe cei ce merg spre cer.

O, si cat ne bucuram de bunul ce ni-l dai,
s-ajungem langa Tine pe cerescul plai
Imparti cu darnicie din har dumnezeiesc,
scopul sa ne fie spre spatiul Tau ceresc.

Cu noi spre tinta alergi dorind sa nu ne lasi,
iubire ne reversi iubind si pe vrajmasi
Iar ochii ne-ai deschis ungandu-ni-i cu tina
in bezna lumii reci s-avem mereu lumina.

Cuvantu-n noi sa fie vazut de fiecare,
onest si bun si drept intretinut cu...sare.
Reversi putere-ntruna in trupul muritor,
omul nou sa fie un vajnic luptator.


Continuu, ne-ntretii un cuget sfant, curat
pentru-a-L vedea in glorii pe Marele'Mparat.
In timp ce Duhul cere sa fim mereu smeriti
sa dam auz chemarii acolo printre sfinti.

O, cate ne mai dai pus pagini peste pagini,
prin haru-Ti cel maret, iubirii fara margini
Si nu voi spune, amin , far-a spune una:
ca doar prin Tine-avem si harul si cununa
Amin

Email Article To a Friend View Printable Version

Zorii Revenirii...

Nori si vant, si stele pe firament ceresc,
Revenirea anunta in susur soptesc.
Se perind atatea cu vaiet si prapad,
Glasuri striga in coruri pasii I se vad.

Timpul este vesnic dar finitul pe noi
Clipele dau liber zilelor de apoi.
Plange omenirea, lacrimand cu jale,
Grea este-nfruntarea prin obscur pe cale.

Vorbe se tot spun pe strazi si prin cetate,
Strigat de speranta : Vino, Majestate !
De secole prin vremuri ecouri s-au dus,
Ca vine pe nouri, ca vine iar Isus.

Privirea ne fie catre El atenta,
Caci a Sa sosire este…iminenta.
Se-amplifica glasuri pe coline-n zare,
Ca multul sfarseste si, Domnul, apare.

Ce bine ar fi, ce bine ne-ar si prinde,
In taina-ntalnirii pe toti ne-ar cuprinde !
Durerile s-or sterge si lacrimi fierbinti,
Tuturor ce-asteapta pe Domnul…cuminti.

Atatea dureri si amaruri tornada,
Deoparte se vor da pe Isus sa-L vada.
Iubitii ce-asteapta alungandu-si somnul,
Spre nori sa priveasca revenind pe Domnul.

Poema e scurta, indemnul ei marut,
Cat da izbanda, El, batranului carunt…
Nu intind poema, acum, incomoda,
Ci, sa-L cant pe Rege prin poem si oda,

Sa-ndreptam privirea catre Cer atenta,
Fiindca - a Sa sosire este…iminenta.
Caci veghind intruna fuge atipirea
In ecouri sfinte prevestim…Rapirea.


Email Article To a Friend View Printable Version

Emi, la a zecea primavara...

Mereu Il rog pe Domnul,
Emiliei, nepoatei mele,
Privirea sa-i indrepte,
Scrutand spre zari si stele.

Mereu, mereu insist
Si fac si asta seara,
Sa-i binecuvanteze, Domnul,
A zecea primavera…

Mereu sustin in ruga,
Copilaria ei frumoasa;
El sa o sustina,
Pe veci sa-I fie-aleasa.

Mereu sa-i fie viata,
Printesa credincioasa
De Domnul ocrotita,
Fecioara sanatoasa…

Acei ce te iubesc
Si sunt ai tai bunici,
In ruga te sustin,
In har sa te ridici.

Emi, te rugam fierbinte
La primavera zece,
De fi-vei credinciosa
Cu Domnul vei petrece…

Necazuri peste tine
De fi-vor sa mai vina,
Ramai langa Isus
El fie-a ta lumina…

Roaga-te cu tata,
Cu mama credinciosa
Cu Domnul impreuna
Lupta-i glorioasa.


Nu te da batuta
De vremi ingenuncheata,
Iar cand Isus te striga,
Tu raspunde-ndata.

Binecuvanteaza, Doamne
Pe Emi peste an,
Sa Te slujeasca-ntruna
In drum spre Canaan.

Da-i, Tu Isuse, harul
Frumoasei Primaveri
Si viata lipsita-i fie
De grijuri si dureri…

Blandetea Ta sa-i fie
Model evlavioasa,
Gloria-Ti inalte,
De “zana” credinciosa.


Email Article To a Friend View Printable Version

Pretul inchinarii

Daca vreau cu reverenta sa-L slujesc pe Cel Maret,
Mi se cere dedicare: sa platesc mereu un pret
Mantuirea-i garantata prin jertfirea lui Isus,
Dar aceasta presupune sa nu fiu de rau sedus

Daca vreau ca nerabdarea catre rau sa nu ma-mpinga,
Trebuie sa am ca Domnul, o blandete indelunga!
Las mania la o parte caci ea face jocul firii,
Iar aceasta practicata, nu-I pe plac, Dumnezeirii.

Cand la rugaciune , fratii, merg si stau in staruinta,
Iara eu nepasator ma complac in necredinta,
Nu sunt gata pentru Domnul sa platesc si pretul tot,
Ci, o motivez cu scuze: “am facut atat cat pot”.

Cand, Isus, in toiul luptei imi indica sa persist,
Imi arunc echipamentul, motivand ca nu resist…
Astfel eu pe frontul vietii imi aleg o scurtatura,
Care-mi va scurta razboiul pan’la sfertul de masura

Nu-i usor sa ma opun far-a face compromis,
Sa nu calc deloc Cuvantul, Domnului, ce este scris
Si de aceea stau de veghe renuntand la “dreptul” meu,
Acceptand cu tot ce am sa-L slujesc pe Dumnezeu.

Practicand credinta vie fara sa reduc din pręt,
E sublima dedicare pentru-un Tata asa Maret…
Calea, ce spre Viata, duce, are doar un singur sens,
Iar o-ntoarcere grabita va atrage-un rau imens.

Doamne Sfinte da-mi putere sa raman sub sfantu-Ti steag,
Oferind tot pretul mare de crestin aici pribeag…
Iti implor tot arsenalul sa razbat in asta lume
Far-a face compromisuri dezicandu-Ti Sfantul Nume.

Email Article To a Friend View Printable Version

Terapia Iubirii



Iata, din prescris, apare, o reteta sufleteasca,
Ce, in aplicant da dorul, catre cer calatoreasca.
E-a Iubirii terapie, adpoptata-n crestinism,
Ce nu-ndeamna la tacere si ascuns in… autism.
Ci, la partasie vie cu cerescul, Creator,
Ce transpus in chip de om ni s-a dat Mantuitor.
Astfel, daca din Iubire vom dori sa aplicam,
Vom vedea usor, usor, cum usor ne vindecam.

Dar va spun: acest principiu, nu-i gasit in farmacie,
Ci-i, iubirea care-o da, Insusi Cel din vesnicie.
Aceasta, de la El ne vine tuturor de pe pamant,
Cu conditia trairii si uniri-n Duhul Sfant…
Unitatea in credinta face totul cumsecade,
Incolteste, uda, creste pan’ajung sa faca roade.
“Roade bune”- zice Pavel- consemnate-n Galateni,
(Sunt expuse pe un stand, pentru noi cei pamanteni!)

Omului ,cel credincios, i se cade mult sa stea,
Prins in Duhul lui Cristos, ce-si primeste, dragostea.
Acestea, ni-s daruite cu belsug de vindecare,
Ce impun impulsuri sfinte printr-o fire…rabdare.
Ea,in viata de credinta este stalp de capatai,
Ca sa dea in clocot, omul, pentru dragostea, dintai.
Dragoste, ajunsa-n clocot, izvorata din Cristos,
Metamorfozeza viata, dintr-un vajnic, pacatos.

Unuia, daca-i lipseste, e un vas zanganitor,
Si se pare, ori chiar este, un nevrednic, slujitor.
Dar se spune-n Galateni de la cinci -doua-si- doi,
Ce prescrie “bucuria”, carcterul vietii, noi.
Bucurie, ca si-aceasta nu-i lastar din vechea fire,
Fiindca vine de la Domnul, nobiland, dumnezeire.
Duhul , spune lamurit si ne spune sus si tare,
Sa ne bucuram la bine si-n necazuri cu rabdare.
Bucurie ca si-aceasta cat cantam dumnezeieste,
Vom putea mai clar privi, cum si “pacea” noastra, creste.

Pacea-acesta la crestin nu-i mustita in avere,
Ori prin minte iscusita il ridica-i da putere,
Nici cand este ascultat de copii si de sotie,
Sau cand e vazut de bine si-naltat mai sus sa fie,
Ci, sarac, nimic se vede si asa va fi-n mormant,
Dar e pacea-aceia, care, i-o confera Duhul Sfant.
Pacea, ce-i va da lumina pe a vietii lui carare,
Si cand, Domnul, ii va da indelunga Lui, rabdare.
Atunci, cand spre rabdare vor veni-ncercari mai mari,
Va primi-ndelung -rabdare cu izbande tot mai tari.
Nu se lasa el sedus incalcadu-i-se dreptatea,
Insistand mai mult la Domnul, pana-i da si "bunatatea".
Find omul credincios lepadat acum de sine,
Sigur, v-a primi trofeul pentru "facerea de bine"
Din trofeul vesniciei el se lupta sa nu piarda,
Iar in ziua decisiva nici in flacari sa nu arda!
El pe Domnul –l ia model respectand "credinciosia",
Sa nu-si piarda niciodata, din vedere, vesnicia.
Lupta mult sa tina-n frau mantuirea lui cea buna,
Pana Domnul va decide sa-i ‘maneze a Sa, cununa.
Este ferm, in rugaciune, sa-si pastreze tineretea,
Care-i da atat elan dovedind prin ea, "blandetea"…

Iar acum la toti acei, care vor s-ajunga-n cer,
Vom vedea cum isi cultiva, minunat, un caracter:
Sa nu cada intr-o pofta, dinumit simbolic, cloaca,
Ei si-au pus saboti si frana protejandu-i de…baltoaca!
Nu exista-n univers nicio farta sa-i dezlege,
Cand Iubirea –i tine-n brate – denumit si Domn si Rege.

Email Article To a Friend View Printable Version

Decorporarea crestinului

(2Cor.5.1-10)

Pe Calea care-accede spre”Dincolo” de stele,
Umbra-mi sinueaza, apusul, vietii mele
Efemer, si sunt, ca roua pe fanete,
Si-astept…acum, astept! a Cerului “binete.”
A, Celui ce cu drag , de veacuri m-a gasit,
Stand de dragul meu pe cruce rastignit.
De-atunci, de ani si vremi, printre-ai Sai copii,
Alerg cu dor fierbinte, sa-L vad in vesnicii.

Prin Valea umbrei mortii, pe unde ma indrept,
Oaze, inverzite, nu pot sa mai astept!
Caci, pe Calea-ngusta, ce duce-n vesnicii,
Sunt spinii care-nteapa, ranind ai Sai copii.
Sunt doruri nemplinite si lacrimi in cascade,
Ce, raman nesterse prin fapte cumsecade
Se alearga greu spre Poarta, Limanului din sus,
Urmand si ei traseul, parcurs si de Isus.

Dar, trecerea, aceasta, spre Noul Canaan,
E, prin temuta apa a raului Iordan…
Prin el, de unul singur, n-as putea sa trec,
Fara, afundarea-n care sa ma-nec.
Caci iesirea-n graba din a zdrentei "cort",
Se face-n vadul rece in drumul catre „Port".
Cortu-acesta pamântesc ce tine-ncorsetat,
Va ramâne-n vadu-adânc si de el voi fi scapat!
Apoi ,ca porumbelul spre zarile senine,
Voi zbura spreTara-ceea ticsita de rubine.
Pe malul celalalt când voi fi s-ajung,
Nu vor mai fi ispite sa rabd sa le înving.
Nici lacrimi de dure sa ma afunde-n plâns,
In mine n-or lovi, sa cad ,sa fiu învins!

Splendide frumuseti cum inca n-am vazut,
Acolo-s pregatite pentru ce care-au crezut.
Dinspre-acolo un Izvor de Apa Vie,
Curge, pentru Domnul si a Sa Imparatie
De pe malu-acesta, zaresc pe celalalt,
Ierusalimul nou, al Marelui Imparat…
De-aci intrezaresc, acolo-n vesnicie,
Cetatea Sa de aur, ca sticla stravezie!
Soare-n ea nu este ce-ar fi s-o lumineze,
Caci, Mielul, este-acolo dispus s-o...difuzeze.
Vad acolo, osti, in straie de lumina,
Si Domnul care-asteapta urmasii Sai, sa vina
Vad coruri ingeresti ce-I canta”ALELUIA”,
Acelui ce-Si ridica pe veci Imparatia…
Vad,acum, ce ochiul nu putu sa vada,
Ce mii si mii de sceptici n-au putut sa creada.
Vad totul stralucind in alai maret,
Vad, caci pentru toate s-a platit un Pręt…
(Dedicatie:
Acum, tu Mihaela, Dorine, tu Lorena,
tu Doina, Nicoleta, tu Mihai,
Slujiti-L pe Isus,
sa ne-ntalnim pe-al vesniciei...Plai!)

Va las , iubitii mei : Ramaneti sanatosi,
Domnului, dati glorii, cantandu-I bucurosi
Pe mine nu ma plângeti caci va implor frumos,
Sa nu-mi respingeti vrerea de-a fi langa, Cristos...
Urmati-L cu credinta, cu râvna, clocot, zel,
Sa fiti pe strazi de aur, acolo unde-I El...
Acum, ce voi accede la Telul vietii mele,
Voi primi si startul, trairii printre… stele…
Nu va spun “Adio”, insufland, durere,
Ci, iubitii mei va las, acum: "LA REVEDERE!”
Email Article To a Friend View Printable Version

La cumpana dintre ani



Pe cararea vesniciei s-a mai scurs un an, vremelnic,
Ce-mi arata caracterul nestatornic si nevrednic
Pe acest cadran al vremii ce indica spre finit,
Eu scrutez mereu spre Domnul, care iata n-a venit.

Chiar fiind din trupul Sau nu am fost de bun folos,
Ci, umbrind mereu chemarea dupa placul lui Cristos.
Caci privindu-mi marturia dupa chipul Fetei Sale,
Vad ca nu am mari victorii printre cele mici, banale…


Cand, Isus, imi cere des in negot sa-I pun talantul,
Eu il las cu nepasare, pentru-al mai folosi si altul.
Nu sunt gata pentru Domnul sa dau glas acestui scop,
Fiindca tin ascuns talantul predispus ca sa-l ingrop.

Nu sunt gata sa renunt la o clipa de placere
Si nu fac intotdeauna, tot ce Domnul meu imi cere
Ma complac in caracterul instabil si vulnerabil,
Alegand din voia-I sfanta, doar, ce-mi este convenabil…

Un tablou schitat in graba pentru omul efemer,
Ii solicita schimbarea pentru-a fi cu Domnu-n cer.
La o haina rupta veche sa nu puna petec nou,
Ci sa-mbrace una noua, pasteland un viu tablou.

Voia sfant-a lui Isus, este simpla si e clara:
Pentru-a fi cu El in glorii, ma voi naste-a doua oara!
Nu e loc de compromis, vrand-nevrand noi toti o stim,
Cand l-a enuntat chiar, Domnul, vizitat de Nicodim.

Viata pe pamant e scurta si de incercari, marcata,
Dar cerescul nostru, Tata, nu ne lasa, niciodata.
El ne apara intruna, de caderi, de erezie
Nu sa fim cu El un secol,nu o zi, ci-o vesnicie.

As puncta inc-o dorinta si aceasta-mi e fierbinte,
Catre Tara unde-I Domnul, sa descind mereu ‘nainte.
Tot ce-i noduros in mine, El meticulos ciopleasca,
Slefuit s-acced spre Domnul, unde-i Tara Lui cereasca.
Email Article To a Friend View Printable Version

Iesle, unicitatea ta

Pentru magi si pentru multi, tu ai fost un bun reper,
Locul tau gatit sa-I fie, Noului venit din cer,
Dupa cum de esti si astazi de serviciu pentru oi,
Pentru -a-ti descifra mesajul: "ce-I blandetea pentru noi"…

O, modesta iesle, cum ai fost si daca esti,
Poate-ai vrea ca, Bebelusul, in nutreturi sa-ncalzesti,
Dovedindu-ti iarasi rostul, tu, de veacuri rasfatata
Gazduieste-atunci, Trimisul, Cel de vita-nobilata.

Iesle, sansa ta onesta de demult vestita,
In precariu-ti spatiu, Maria, sa nasca umilita,
Caci conditia-ti primara, cum de veacuri ti s-a spus,
Generos ai fost dispusa sa se nasca-n ea, Isus.

Iesleo, pentru multi ai fost valoare si retoric inca esti,
Gazduieste si acuma, Printul ostilor ceresti.
Da tu forma ne-ngradita,mult dorintelor mele,
Sa se nasca Imparatul- Locatarul dintre stele.

El sa creasca conforabil, ingrijit si nestingher,
Sa nu simta disconfortul pentru ce-a lasat in cer
Bine sa se simta ziua, noaptea cand visez in somn,
Selectand cu judecata, alegand sa-mi fie , Domn.

Pe furtuna si in noapte pan’apare iarasi soare,
Inima-mi sa-L gazduiasca, ca o iesle-n sarbatoare...
Iesle, te evoc in versuri si nu uit nici de Maria,
Conlucrara-ti foarte bine, sa-L cunosc eu pe Mesia.

Far-o iesle primitoare, cu rabdare, fapte bune,
Salvatorul n-o sa vina, intru Staul sa ne-adune…
Astfel, inima a mea, fii mereu de-acuma plina,
Pana-L voi vedea pe nouri intru fulger de lumina.

Din ieslea inimii mele O, Pruncule Prea Sfant,
Te rog sa faci un sacru loc cu al albului vesmant…
De unde lauda si cantarea catre Tine, zboare,
Cat Ti-a pasat de mine sa vada, orisicare.
Email Article To a Friend View Printable Version

Doamnul, in Adunare

Domnul, in adunare

Doamne, astazi pentru noi, Tu ai fost in Adunare,
Si ne-ai desfatat pe toti cu destula-mbarbatare.
Sa stai in preajma noastra, vrednici nu suntem o clipa,
Dar ne strangi precum o closca puisorii sub aripa.

Pentru omul intristat ai soptit ce-i fericirea,
Convingandu-l sa accepte intru-totul mantuirea.
Altul vine, in casa Ta, mai slabit, neputiincios
Si ii pui pe trup balsamul de se-ntoarce sanatos.

Multi din cei ce merg grabiti sa ajunga-n adunare,
Sunt acei ce au dorinta sa-Ti aduca inchinare.
Acestia, sunt deplini convinsi ca slujirea are-un rost,
Iar, de-aci sa nu lipseasca, trebuie platit un cost.

Mai sunt si unii, care, de pacate, ingenunchiati,
Vin in fata Ta, Isuse, ca sa fie mangaiati
Si atunci Tu plin de mila Te apleci asupra lor,
Sa le ierti intreaga vina ca un bun Mantuitor.

Multi din cei din Casa Ta sunt suspecti de neputiinta,
Dar Tu plin de bunatate le dai har, le dai credinta
Si asa ei pleac-acasa tresaltand de bucurie,
Cautand sa fie sfinti sa Te vada-n vesnicie.

In, Adunarea Ta, vin crestinii sa-Ti slujeasca,
Si le-ndrepti cu drag privirea catre Patria cereasca,
Astfel, ca ei spre casa, se intorc cu bucurie,
Reusind in jur s-arate o frumoasa marturie.