FITI RECUNOSCATORI

de LIVIU AVASILOAIE


Psalm 100
INTRO
1. De nenumarate ori am avut ocazia ca sa vad modul în care noi, ca si parinti, ne ocupam de educarea copiilor nostri si de implementarea unor atitudini de „bun simt”.
- Câti dintre noi nu am auzit o mama spunând copilului care tocmai a primit un dar: „Cum zici?” Iar copilul a raspuns: „Multumesc frumos!”
- Se spune ca o mama însarcinata se întorcea de la cumparaturi. A urcat în tramvai si, cu sacose în amândoua mâinile, s-a uitat în jur sa vada daca mai este vre-un loc liber. Si asa cum se întâmpla de obicei, toate locurile erau ocupate. A respirat adânc, consolându-se cu gândul ca va sta în picioare pâna va ajunge acasa. Deodata, un tânar de lânga ea s-a ridicat în picioare si a invitat-o sa ocupe locul lui. Mama a fost asa de uimita de gestul lui, iar uimirea împreuna cu oboseala, i-au creat o stare de emotie care au condus-o la lesin. Revenindu-si dupa câteva minute, s-a uitat în jur si, când l-a vazut pe tânar, i-a spus: „Multumesc frumos!”. De data aceasta, datorita emotiei, a fost rândul tânarului sa cada jos!!!!
2. Traim într-o lume în care nu se mai spune „Te rog frumos!” si nici „Multumesc!”.
- Copiii iau ca un lucru de apucat faptul ca au tot ce le trebuie si nici nu se sinchisesc de eforturile pe care le fac parintii.
- Tinerii se cred posesorii tuturor informatiilor si faptul ca stiu cum sa mânuiasca tastele la computer si sa navigheze pe net le dau un aer de superioritate. Fiecare e „cool” si Einstein e la degetul lor mic.
- Sotii privesc catre sotii si iau ca un lucru de apucat faptul ca hainele sunt spalate, încaltamintea lustruita si mâncarea gustoasa. N-ar spune „Multumesc!” nici sa-i picuri cu ceara. Pentru ei asta ar însemna sa-si piarda din demnitatea de barbat, de parca barbatia sta în „ferecarea limbii!”.
- Parintii privesc catre copii si vad în ei niste mici „robotei”, buni doar sa „mai puna mâna sa faca ceva!”, uitând sa spuna un „Te rog, iarta-ma!”, chiar daca-si dau seama ca pot sa aiba dreptate doar pentru ca sunt mai mari.
- Cei în vârsta privesc la cei tineri si clatina doar din cap, atotstiutor, cu acea atitudine de: „E-he-hei, pe vremea mea...!”, fara sa-si faca timp sa recunoasca meritele celor care poate ca jertfesc mai mult din timpul si energia lor, stiind sa traiasca în prezent cu speranta în viitor.
- Slujitorii si pastorii – tot mai multi sunt acei care vad în cei din fata lor „ o turma cazuta la împarteala” – stapânind peste ei cu brat de fier si cu Duhul lui Diotref în locul Duhului Sfânt.
- Pe de alta parte, tot mai multi din biserica vad în ei nu slujitori ci slugi – oameni care n-au nici casa si nici vreun drept.
3. Multumirea si recunostinta sunt lucruri valoroase si – din nefericire – din ce în ce mai rare.
- Coloseni 3:15-17 – de trei ori Pavel subliniaza aspectul acesta al multumirii si recunostintei.
- Poate ca multi dintre noi – cei care am fost binecuvântati de Dumnezeu dupa un an de munca si am strâns recolta în hambare – ar trebui sa ne traga cineva de mâneca si sa ne întrebe: „Cum spui lui Dumnezeu ?”

SA PRIVIM ASTAZI SI SA ÎNVATAM PRINCIPIUL MULTUMIRII

I. TREI LUCRURI PENTRU CARE TREBUIE SA MULTUMIM:
A. Bunatatea lui Dumnezeu – Ps. 100:5a „...Caci Domnul este bun...”
B. Dragostea Lui – Ps. 100:5b „...bunatatea Lui tine în veci...”
C. Statornicia Lui – Ps. 100:5c „...credinciosia Lui din neam în neam!”

II. ATITUDINEA NOASTRA TREBUIE SA FIE VIZIBILA
A. Atitudini în care este implicat TRUPUL
- Strigati, slujiti, veniti, cântati!
B. Atitudini în care este implicat SUFLETUL SI DUHUL
- Slujiti, laudati-L si binecuvântati-L!

III. CE FEL DE MULTUMIRI ÎI PLAC LUI DUMNEZEU?
A. Multumiri care costa ceva.
1. Multumirea de cele mai multe ori implica jertfa
Psalmi 116:17 Îti voi aduce o jertfa de multumire, si voi chema Numele Domnului;
2. Când dai Domnului din surplus – este un dar, când dai din lipsa – este o jertfa!
3. Multumirea implica si FAPTA, nu numai VORBA!
- Este usor sa spui fara sa te coste.
- Psalmi 96:8 Dati Domnului slava cuvenita Numelui Lui! Aduceti daruri de mâncare, si intrati în curtile Lui!
- 2 Samuel 24:24 Dar împaratul i-a zis lui Aravna: „Nu! Nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care sa nu ma coste nimic.” Si David a cumparat aria...
4. Cuvintele pe care le spunem reprezinta o jertfa:
Evrei 13:15 Prin El, sa aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfa de lauda, adica, rodul buzelor care marturisesc Numele Lui.
B. Multumiri curate.
1. Jertfa trebuie adusa în conditiile impuse de Dumnezeu.
- Lev. 22:29 Când veti aduce Domnului o jertfa de multumire, s-o aduceti asa ca sa fie primita.
- El respinge orice jertfa, fie ea chiar si de multumire – care nu este perfecta
- Fa bine lucrurile simple decât sa faci lucruri complicate dar cu „betesuguri”.
2. Pastreaza-ti mâinile curate si inima nevinovata
3. Pastreaza bine relatiile cu celelalte „madulare” din Trup
- Rom. 2:24 Caci „din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri” dupa cum este scris.
- Când nu esti împacat cu fratele tau, jertfa ta este o pricina de scârba pentru Domnul
- Prov. 15:8 Jertfa celor rai este o scârba înaintea Domnului, dar rugaciunea celor fara prihana Îi este placuta.
C. Multumiri constante – continue.
1. Multumirea – recunostinta este un mod de viata.
- Efeseni 5:20 Multamiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal
- David aducea multumiri ziua si noaptea.
- Levitii aducea multumiri „non-stop”.
2. Fii o „jertfa de multumire” vie!!!!
- Iacov 1:17 orice ni se da bun si orice dar desavârsit este de sus, pogorându-se de la Tatal luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare.

IV. DE CE NU MULTUMIM LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE LUCRURILE? – Luca 17:11-19
A. Le-a fost frica sa creada ca-i adevarat.
- Dovada era acolo, dar „e prea frumos sa fie adevarat!"
- Au fost prudenti, precauti: „Sa vedem cum evolueaza!"
- Exista starea numita de medici: „binele dinaintea mortii".
- „ Vom multumi mai târziu, când vom fi siguri!"
B. Au considerat vindecarea o coincidenta.
- La urma urmei, ISUS nici macar nu i-a atins. Le-a spus sa se duca si sa se arate preotului. A fost o coincidenta ca s-au vindecat dupa ce au vorbit cu El.
- Poate ca deja vindecarea era „începuta", de aceea le-a spus ISUS sa mearga la preot.
- Poate ca au avut noroc, poate ca a fost soarta.
C. Au considerat ca au meritat vindecarea
- La urma urmei, ei sunt cei care i-au dat lui ISUS posibilitatea sa-i vindece. Ei au strigat! Ei au actionat prin credinta si s-au dus catre Marele Preot!
- Daca s-a întâmplat ceva, este pentru ca au fost întelepti si au folosit prilejul. Ce are Dumnezeu de-a face cu vindecarea lor?

II. DAR TU?
Înainte de a clatina din cap si a te gândi cum au putut sa fie atât de nerecunoscatori, gândeste-te daca n-ai facut si tu la fel!?

a) Ai fost bolnav si ai dat tot creditul doctorului sau tratamentului...
- Ai fost iertat, dar ti-e frica sa crezi ca-i adevarat, de aceea nu multumesti!
- Ai fost prin mari necazuri, ai ramas în picioare iar acum spui doar: „Au trecut toate, slava Domnului!"
- Ai fost promovat si spui ca este rezultatul muncii tale de calitate.
- Crezi ca copiii tai sunt cuminti pentru ca esti tu un parinte bun care te pricepi la educatie.
b) Câte binecuvântari ai primit si nu ai multumit lui Dumnezeu pentru ele?
- De câte ori am primit si nu am crezut?
- De câte ori am multumit „norocului si soartei" în loc sa-i multumim lui Dumnezeu? - Isaia 65:11
c) Nu suntem mai buni decât leprosii acestia: si noi primim binecuvântari, le luam si ne bucuram de ele dar niciodata nu-i multumim lui Dumnezeu - DATATORUL TUTUROR!