NUTRIND LA INVIERE
Sufla vânt de primavara, se-ncalzeste-n emisfera;
Peste tot sunt numai muguri, prevestind o noua Era!
Multe-apar din nou la viata, ca si solii primaverii.
Lunca toata înverzeste de momentul învierii.
Taine multe-mi stau în fata ce nutresc prin mii de gânduri,
Sa-ma-ndreapte spre-o Înviere ce nu pot, asterne-n, rânduri
Un trimf lovind în moarte ce-a schimbat a lumii sensuri,
Este mult-naltat în lauri prin poeme si prin versuri.
O asa-nviere-n taina ca acea dupa Sabat,
Despre care miliarde s-au gândit, s-au întrebat:
"Cine-a fost ? Sau cine-i Omul care-n zori de dimineata,
A iesit calcând pe moarte triumfând eterna viata"?
Cine-i Omul despre care milioane de romane
Au fost scrise, pe pamant, chiar din tabere dusmane?
Au luptat din rasputeri ca mesajul Lui sa-l strice
Sa nu poata niciodata, cel cazut sa se ridice.
Cine este Omul care ne-a dat Legi atât de sfinte,
Si-ar dori sa nu-L mai vindem pentr-o ciorba rea de linte?
El doreste-ai Lui sa fim plini de ravna tari, fierbinti,
Nu sa-L vindem ca si Iuda pentru-o mâna de arginti.
El mai e Acela care sta pe-afara si ne cheama,
Dar suntem asa-mpietriti ca, nici nu-L bagam în seama!
El ne vrea pe strazi de aur poleit cu nestemate,
Sa ajungem, dar ne cere tot ce-i rau sa dam deoparte.
El e Cel, ce din vecie, este tare si puternic,
Fiind Domnul ce doreste sa ne scape de-ntuneric.
El a fost atât de bun coborând din Univers
Care la pacatul nostru, a privit, si-apoi l-a sters.
Noi la El privim într-una cum în Betleem se naste,
Ca apoi pe boldul mortii sa-l înving-atunci de Paste.
El a fost tintit pe cruce de-o grupare rea, nomada,
Iar procesul Sau nedrept a fost doar...o mascarada.
S-au grabit cu judecata cea nedreapta si barbara,
Raspândind minciuni si falsuri sa-L trimtă-atunci sa moara.
Încercau sa dovedeasca, ca e rau, uzurpator,
Doar prin faptul ca tinea sa le fie Salvator.
N-au avut nicicum vreo frica sa-L condamne chiar degeaba,
Preferând sa lase liber un tâlhar precum, Baraba!
Au strigat ca vina lor sa-se-ndrepte spre copii,
Si de-atunci...tot cade-ntruna... chiar si-acum, în doua mii.
Graba lor a fost desigur un ecou spre vesnicie,
Ca prin, El, iesit la viata s-avem marea bucurie,
Ca-mpreuna cu Isus vom zbura spre ani-lumina
Când din cer va fi sa iasa si la noi din nou sa vina.
Amin.
Peste tot sunt numai muguri, prevestind o noua Era!
Multe-apar din nou la viata, ca si solii primaverii.
Lunca toata înverzeste de momentul învierii.
Taine multe-mi stau în fata ce nutresc prin mii de gânduri,
Sa-ma-ndreapte spre-o Înviere ce nu pot, asterne-n, rânduri
Un trimf lovind în moarte ce-a schimbat a lumii sensuri,
Este mult-naltat în lauri prin poeme si prin versuri.
O asa-nviere-n taina ca acea dupa Sabat,
Despre care miliarde s-au gândit, s-au întrebat:
"Cine-a fost ? Sau cine-i Omul care-n zori de dimineata,
A iesit calcând pe moarte triumfând eterna viata"?
Cine-i Omul despre care milioane de romane
Au fost scrise, pe pamant, chiar din tabere dusmane?
Au luptat din rasputeri ca mesajul Lui sa-l strice
Sa nu poata niciodata, cel cazut sa se ridice.
Cine este Omul care ne-a dat Legi atât de sfinte,
Si-ar dori sa nu-L mai vindem pentr-o ciorba rea de linte?
El doreste-ai Lui sa fim plini de ravna tari, fierbinti,
Nu sa-L vindem ca si Iuda pentru-o mâna de arginti.
El mai e Acela care sta pe-afara si ne cheama,
Dar suntem asa-mpietriti ca, nici nu-L bagam în seama!
El ne vrea pe strazi de aur poleit cu nestemate,
Sa ajungem, dar ne cere tot ce-i rau sa dam deoparte.
El e Cel, ce din vecie, este tare si puternic,
Fiind Domnul ce doreste sa ne scape de-ntuneric.
El a fost atât de bun coborând din Univers
Care la pacatul nostru, a privit, si-apoi l-a sters.
Noi la El privim într-una cum în Betleem se naste,
Ca apoi pe boldul mortii sa-l înving-atunci de Paste.
El a fost tintit pe cruce de-o grupare rea, nomada,
Iar procesul Sau nedrept a fost doar...o mascarada.
S-au grabit cu judecata cea nedreapta si barbara,
Raspândind minciuni si falsuri sa-L trimtă-atunci sa moara.
Încercau sa dovedeasca, ca e rau, uzurpator,
Doar prin faptul ca tinea sa le fie Salvator.
N-au avut nicicum vreo frica sa-L condamne chiar degeaba,
Preferând sa lase liber un tâlhar precum, Baraba!
Au strigat ca vina lor sa-se-ndrepte spre copii,
Si de-atunci...tot cade-ntruna... chiar si-acum, în doua mii.
Graba lor a fost desigur un ecou spre vesnicie,
Ca prin, El, iesit la viata s-avem marea bucurie,
Ca-mpreuna cu Isus vom zbura spre ani-lumina
Când din cer va fi sa iasa si la noi din nou sa vina.
Amin.