UNUL LUAT SI ALTUL LASAT
O familie crestina, înainte de culcare,
A citit, ca vine Domnul, sa ne ia dintr-o strigare.
Sotul (mai) necredincios, cum era si obosit,
Se gândea ca toate-acestea sunt doar basme de-adormit.
"Curioasa profetie" sta în pat pe gânduri omul:
"Cum se poate sa-ntelegem ca pe nori veni-va Domnul?
Cum sa cred eu în "ceva" care-mi este atât de greu,
Cum sa vin-asa-ntr-o clipa sa ne ia la Dumnezeu?
Sotia si fiica, credincioase si de Domnul tematoare,
S-au rugat ca el sa creada si-au plecat pentru culcare.
Dar barbatul tulburat, nu putea nicicum sa doarma:
"Cum sa vina ca un hot sa ne dea prin somn, alarma?
Cum sa vina, iar Isus, si din cer sa trâmbiteze,
Si asa dintr-o secundă pe cei morti să-i învieze?
Eu, naiv, nu sunt sa cred în venirea-acestui Domn,
Iar acum ar fi mai bine sa ma duc sa-mi vad de...somn".
*
Dar, într-un târziu, iata-l omul desteptat...
Apăruse zorii zilei si s-a dat cu greu din pat!
S-a sculat buimac de somn dar grăbit, întârziat,
Însă când privise-n jur ce-a văzut l-a speriat;
Patul, sotiei sale era gol! Toate răvăsite-ntinse,
Iar hainele, lăsate seara, erau toate neatinse…
”Ce-o mai fi acum si-aceasta ? Unde-o fi a mea sotie?
Unde-o fi plecat în noapte, fără ca nimic să-mi spuie?”
Si s-a dus atunci în grabă la Maria-n dormitor,
Poate, e bolnavă fata, ea să-i dea vreun ajutor.
Si-a bătut la usa fetei, dar tăcerea l-a străpuns...
Căci din dormitor Maria nu i-a dat niciun răspuns.
-Bună dimineata tată - iese Petru speriat -
Ce se-ntâmplă-aici cu tine de esti trist si tulburat?
Când a dat atunci de fiul i-a răspuns cu consternare:
-Mama ta cât si Maria, nu-s in casă-n dormitoare!
-Nu se poate ca să plece făr-ati spune tie, tată,
Aceasta, nu ti s-a-ntâmplat pân-acuma niciodată!
Dar...se uită către usă plin de spaimă si-ndoială,
Când văzu pe dinauntru că era "si" ...cheia-n yală!
*
Atunci, cei doi au plecat să mai vadă pe la rude,
Poate-acolo dau de ele încercând…a se ascunde.
Când ajung la o cumnată au bătut usor la usă,
Iar când gazda dă de Petru, ce era a lui mătusă,
Zice tusa-ngrijorată, cum era vădit nervoasă:
-Fata mea cea-zis cuminte, nu-e nicăieri prin casă!
A plecat în toiul noptii, făr-o vorbă ca să-mi spună,
Desi-mi păruse serioasă cu pretentii de...crestină.
Imi tinea adesea predici cum că vine iar Cristos,
Iar acum, "iesirea"-aceasta, nu-i mai e de vreun folos!
Îmi spunea să las păcatul ce mă duce la pierzare,
Îns-această escapadă, nu-i mai dă nicio crezare!
Îmi spunea c-aici în lume, este, o mireas-aleasă,
Si că vine-un Print din ceruri să o fac-mpărăteasă.
Iar acum...acum, desigur, sunt cu totul dezolată...
Cum să plece-n toiul noptii, fără haine..."ne-mbrăcată"?
Petru si cu tatăl său au rămas înmărmuriti;
Se uitau unul la altul, fără vorbe,-ncremeniti.
Intre timp cumnatul spune: - Hai să stăm putin la masă;
Poate fac si ele-o glumă si-n curâd vor fi...acasă…
Nu-i exclus să fi venit să vă caute-amândouă,
Căci si timpul trece iute; în curând e ora nouă.
După ce au stat la masă, unii au iesit în stradă;
Să asculte, să întrebe, poate, dintre-ai lor să vadă.
Pe străzi, era, lume multă; speriată si-ngrozită,
Vânzătorii pe tarabe lăsau marfa nepăzită.
Unii după "dispăruti", alergau pe străzi plângând,
Iar pe altii îi vedeai prin multime căutând...
(Aspectul străzii, ce era ca niciodată dezolant, sfâsietor,
Prevestea că pe pământ, vine-un val necrutător!
Se, prefigureaz-o vreme despre care nu insist,
Când ajunge la putere, dictatorul Anticrist).
...Prăvălii erau deschise dar vânzări nu se făceau,
Căci fiintele-ngrozite printre rafturi se boceau.
Unii, alergau aiurea căutând a se ascunde,
Dar de-această catastrofă nici guvernul nu răspunde.
Suflete, ce se găseau fără număr, zbuciumate,
Asteptau o vorbă bună, ori să fie consolate.
Politia, si ea-ngrozită, răspundea la telefoane,
Căci la cei de negăsit s-au adaos...milioane.
Unii se plângeau cu jale că i-au prins nepregătiti,
Iar pe altii, mai plăpânzi, îi scotea usor din minti.
Multi slujbasi de prin biserici regretau acum amarnic,
Căci, jucând cu compromisuri, au ajuns atât de jalnic.
Unii disperati plângeau, că, au fost la Adunare,
Dar atunci stăteau pe scaun, motăind în nepăsare.
Altele, ce tineau la datini, ori concepte mai plăcute,
Se băteau cu pumnu-n piept c-au rămas si sunt, pierdute.
Unele, ce tineau la lume cochetând cu fast si odă,
Isi plângeau acum tot luxul aranjat, croit la modă.
Mai erau si miliarde care-au mers cu capul sus,
Fără, să mai tină seama de oferta lui Isus.
... **
Si omul nostru sceptic, acel de la-nceput,
Ce spunea despre Răpire că n-ar fi de conceput,
Alerga urlând pe stradă cu părerea sa învinsă
Si-si închipuia sotia după nouri sus, ascunsă.
Dar, când printre umbre, mai spera să se-agate,
Se trezeste cu sotia ce-l tinea la ea pe brate.
- Scumpa mea tu esti cu mine? Nu a fost acum răpirea,
Pot în clipa următoare, eu să-mi capăt, mântuirea?
- Dragul meu atâta timp cât prin vis te-ai zbuciumat,
Am rugat pe Domnul nostru, ca să fii si tu salvat.
Fiindcă, iată, vine ziua când Cristos din slăvi apare,
Ca să-si strâng-a Sa mireasă sus pe nouri c-o...strigare.
Iul.2005
A citit, ca vine Domnul, sa ne ia dintr-o strigare.
Sotul (mai) necredincios, cum era si obosit,
Se gândea ca toate-acestea sunt doar basme de-adormit.
"Curioasa profetie" sta în pat pe gânduri omul:
"Cum se poate sa-ntelegem ca pe nori veni-va Domnul?
Cum sa cred eu în "ceva" care-mi este atât de greu,
Cum sa vin-asa-ntr-o clipa sa ne ia la Dumnezeu?
Sotia si fiica, credincioase si de Domnul tematoare,
S-au rugat ca el sa creada si-au plecat pentru culcare.
Dar barbatul tulburat, nu putea nicicum sa doarma:
"Cum sa vina ca un hot sa ne dea prin somn, alarma?
Cum sa vina, iar Isus, si din cer sa trâmbiteze,
Si asa dintr-o secundă pe cei morti să-i învieze?
Eu, naiv, nu sunt sa cred în venirea-acestui Domn,
Iar acum ar fi mai bine sa ma duc sa-mi vad de...somn".
*
Dar, într-un târziu, iata-l omul desteptat...
Apăruse zorii zilei si s-a dat cu greu din pat!
S-a sculat buimac de somn dar grăbit, întârziat,
Însă când privise-n jur ce-a văzut l-a speriat;
Patul, sotiei sale era gol! Toate răvăsite-ntinse,
Iar hainele, lăsate seara, erau toate neatinse…
”Ce-o mai fi acum si-aceasta ? Unde-o fi a mea sotie?
Unde-o fi plecat în noapte, fără ca nimic să-mi spuie?”
Si s-a dus atunci în grabă la Maria-n dormitor,
Poate, e bolnavă fata, ea să-i dea vreun ajutor.
Si-a bătut la usa fetei, dar tăcerea l-a străpuns...
Căci din dormitor Maria nu i-a dat niciun răspuns.
-Bună dimineata tată - iese Petru speriat -
Ce se-ntâmplă-aici cu tine de esti trist si tulburat?
Când a dat atunci de fiul i-a răspuns cu consternare:
-Mama ta cât si Maria, nu-s in casă-n dormitoare!
-Nu se poate ca să plece făr-ati spune tie, tată,
Aceasta, nu ti s-a-ntâmplat pân-acuma niciodată!
Dar...se uită către usă plin de spaimă si-ndoială,
Când văzu pe dinauntru că era "si" ...cheia-n yală!
*
Atunci, cei doi au plecat să mai vadă pe la rude,
Poate-acolo dau de ele încercând…a se ascunde.
Când ajung la o cumnată au bătut usor la usă,
Iar când gazda dă de Petru, ce era a lui mătusă,
Zice tusa-ngrijorată, cum era vădit nervoasă:
-Fata mea cea-zis cuminte, nu-e nicăieri prin casă!
A plecat în toiul noptii, făr-o vorbă ca să-mi spună,
Desi-mi păruse serioasă cu pretentii de...crestină.
Imi tinea adesea predici cum că vine iar Cristos,
Iar acum, "iesirea"-aceasta, nu-i mai e de vreun folos!
Îmi spunea să las păcatul ce mă duce la pierzare,
Îns-această escapadă, nu-i mai dă nicio crezare!
Îmi spunea c-aici în lume, este, o mireas-aleasă,
Si că vine-un Print din ceruri să o fac-mpărăteasă.
Iar acum...acum, desigur, sunt cu totul dezolată...
Cum să plece-n toiul noptii, fără haine..."ne-mbrăcată"?
Petru si cu tatăl său au rămas înmărmuriti;
Se uitau unul la altul, fără vorbe,-ncremeniti.
Intre timp cumnatul spune: - Hai să stăm putin la masă;
Poate fac si ele-o glumă si-n curâd vor fi...acasă…
Nu-i exclus să fi venit să vă caute-amândouă,
Căci si timpul trece iute; în curând e ora nouă.
După ce au stat la masă, unii au iesit în stradă;
Să asculte, să întrebe, poate, dintre-ai lor să vadă.
Pe străzi, era, lume multă; speriată si-ngrozită,
Vânzătorii pe tarabe lăsau marfa nepăzită.
Unii după "dispăruti", alergau pe străzi plângând,
Iar pe altii îi vedeai prin multime căutând...
(Aspectul străzii, ce era ca niciodată dezolant, sfâsietor,
Prevestea că pe pământ, vine-un val necrutător!
Se, prefigureaz-o vreme despre care nu insist,
Când ajunge la putere, dictatorul Anticrist).
...Prăvălii erau deschise dar vânzări nu se făceau,
Căci fiintele-ngrozite printre rafturi se boceau.
Unii, alergau aiurea căutând a se ascunde,
Dar de-această catastrofă nici guvernul nu răspunde.
Suflete, ce se găseau fără număr, zbuciumate,
Asteptau o vorbă bună, ori să fie consolate.
Politia, si ea-ngrozită, răspundea la telefoane,
Căci la cei de negăsit s-au adaos...milioane.
Unii se plângeau cu jale că i-au prins nepregătiti,
Iar pe altii, mai plăpânzi, îi scotea usor din minti.
Multi slujbasi de prin biserici regretau acum amarnic,
Căci, jucând cu compromisuri, au ajuns atât de jalnic.
Unii disperati plângeau, că, au fost la Adunare,
Dar atunci stăteau pe scaun, motăind în nepăsare.
Altele, ce tineau la datini, ori concepte mai plăcute,
Se băteau cu pumnu-n piept c-au rămas si sunt, pierdute.
Unele, ce tineau la lume cochetând cu fast si odă,
Isi plângeau acum tot luxul aranjat, croit la modă.
Mai erau si miliarde care-au mers cu capul sus,
Fără, să mai tină seama de oferta lui Isus.
... **
Si omul nostru sceptic, acel de la-nceput,
Ce spunea despre Răpire că n-ar fi de conceput,
Alerga urlând pe stradă cu părerea sa învinsă
Si-si închipuia sotia după nouri sus, ascunsă.
Dar, când printre umbre, mai spera să se-agate,
Se trezeste cu sotia ce-l tinea la ea pe brate.
- Scumpa mea tu esti cu mine? Nu a fost acum răpirea,
Pot în clipa următoare, eu să-mi capăt, mântuirea?
- Dragul meu atâta timp cât prin vis te-ai zbuciumat,
Am rugat pe Domnul nostru, ca să fii si tu salvat.
Fiindcă, iată, vine ziua când Cristos din slăvi apare,
Ca să-si strâng-a Sa mireasă sus pe nouri c-o...strigare.
Iul.2005